Mă gândesc deseori la artă și atunci când o fac, mă gândesc altfel decât ar crede-o poate ceilalți.
După mine arta, nu se reduce la o lucrare bine realizată, fie ea pictură, fie ea sculptură, fie frumoasă, fie urâtă.

Arta este mult mai mult.

Arta este bucurie, bucuria de a trăi și bucuria cu care trăiești. Arta este emoția manifestată, intensitatea cu care gustăm un apus de soare, o poezie, o iubire, o carte, un pahar cu vin, clipă de liniște.

Arta este setea cu care privim lumea, este curiozitate, dialogul ce ne deschide, oglinda ce ne reflectă.
Clădiri devin artă, orașe pot fi artă, iar omul se poate desăvârși doar în universul acesteia.

Arta este bun simt, ea insumeaza toate “farurile” care ghidează lumea, este aproape ca o religie.
Să privim universul ce ne înconjoară cu ochi de copil, cu interes și curiozitate, cu admirație, să creăm, să curgem, să fim recunoscători, să fim sursă de inspirație și să ne lăsăm inspirați.

„ Copil fiind, mi-am îndreptat desenul spre Michelangelo, dar mi-a trebuit să pictez ca un copil ”, spunea Picasso, această personalitate a secolului al XX-lea și nu întâmplător îl citez, ci faptele marcate de această serie/etapă a lucrărilor mele cu acest exercițiu, cu acest  luat de la zero.

Personajul s-a născut din joacă, s-a născut liber, fără tipare, fără constrângeri, s-a născut cu umor și plin de culoare. Este un personaj metaforic, un androgin, un yin și yang, un „aud și văd mai mult și mai bine” în jurul căruia  am conturat un fir narativ, un jurnal vizual pe suprafețe largi, bidimensional, ușor de interpretat, într-o cromatică bogată.

Surprind pe pânză cu ajutorul lui, frânturi ale evenimentelor care ne-au marcat, începând cu pandemia și continuând cu războiul în desfășurare, momente în care personajul simte întocmai nouă izolarea care aduce odată cu ea momente interesante, ciudate, străine până atunci, în care firescul devine nefiresc, iar intimitatea casei devine univers, univers în care se deschide emoțional descoperă mai atent natura, floarea, timpul, anotimpurile, cunoaște mai profund dorul, iubirea, devine muzică. Trăiește și se bucură.